Traim intr-o tara in care:
- programul cu publicul pare a veni predefinit 12-14, si tot predefinita este si ura cu care esti intampinat inainte si dupa acest interval (in care oricum nu raspunde nimeni la telefon, iar uneori si usa este incuiata);
- sarbatorim Sf Valentin si Halloween, fara sa stim ce reprezinta, 4 iulie, fara sa reprezinte ceva pentru noi (ROMANI);
- ignoram Dragobetele si 1 decembrie, dar plecam la mare pe 1 mai;
- expresia "nu e corect" incepe sa inlocuiasca primele cuvinte ale copiilor; "lol" inlocuieste zambetul real;
- desi suntem diferiti, suntem evaluati identic;
- grila de evaluare este diferita de cerinte;
- nu ne mai intalnim in Cismigiu, in schimb dam beep-uri si buzz-uri;
- uitam sa vorbim romaneste dupa ce stam "2 saptamani" in afara tarii;
- suntem obisnuiti sa ocolim artere de circulatie, in functie de caini, gropi,
functionarea semafoarelor etc ... metoda care nici macar nu e infailibila ...
- nu se misca un deget fara raspuns la intrebarea "mie ce-mi iese?"
- populatia inca migreaza inspre mirajul capitalei, miraj care nu ofera nici viata mai buna, nici prieteni mai buni, nici conditii mai bune, in schimb ofera "mult
visata" viata de noapte;
- incultura muzicala este ridicata pe piedestal;
- nu se mai cumpara carti, ci audiobook-uri ... sa comentam lenea de a citi, sau termenul importat?
- nu mai spunem detaliat, ci detailat [detail(en)=detaliu];
- etc
- etc
Si totusi, si in aceasta tara, soarele rasare in fiecare zi, primavara va sosi curand, iar eu inca mai sper .... si eu si voi cei care inca nu v-ati facut acte de emigrare ....
Va multumesc,
Lucia
Despre mine
- LuciaCrin
- Bucuresti, Romania
- "I do my thing and you do your thing. I am not in this world to live up to your expectations, and you are not in this world to live up to mine. You are you, and I am I, and if by chance we find each other, it's beautiful. If not, it can't be helped." (Fritz Perls, 1969)
joi, 14 februarie 2008
Tara in care traim
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
:)
de multe ori viata asta intre betoane te face sa o iei razna; ma bucur sa constat ca numarul celor care n-au emigrat si nici nu regreta acest lucru creste.
e un semn bun sper. si mai trag nadejde ca cei care pretuiesc un zambet, o plimbare in Cismigiu, un rasarit in vama, un soare printre nori si un pisc printre voaluri de ceata nu vor abandona lupta.
uelcome!
multam fain .... intr-adevar mai avem sperante....
si eu sper!!! si eu raman pe baricade... si vreau sa ma plimb sau sa patinez in Cismigiu :)
viata e frumoasa!
Trimiteți un comentariu