Jurnal de calatorie - Contactul - Me Jane, You Tarzan.

Calatoria spre Cancun a inceput cu 2 zboruri: Bucuresti-Frankfurt ..... la 7 ore distanta .... Frankfurt-Cancun ...

Ce sa spun despre partea asta? Sa spunem ca aeroportul din Frankfurt de n ori mai civilizat, mai curat si mai ieftin decat otopeni? Sa spunem ca desi in Frankfurt vezi toate natiile lumii dormind pe jos prin aeroport, exista un respect fantastic pt cel de langa? Hai sa nu mai spunem nimic .... ca nu face subiectul acum...

Bun. Dupa 12 ore de zbor ajungem in Cancun. Datorita unor formalitati mai stam 1 ora juma' prin aeroport completand hartii ... aici tre' sa recunosc ca ma apucasera toate cele ... anyway, ajungem sa iesim din aeroport printre ultimii calatori. Tara straina dar civilizata, gasim la iesirea din aeroport o zona de unde iti puteai lua bilete de taxi sau de shuttle (microbuz la noi) pentru zona hoteliera (Cancunul seamana destul de mult cu zona Constanta - Mamaia - adica exista Cancun oras si Zona hoteliera care este Mamaia lor, mult mai civilizata si de 23 de km lungime ... dar cam aceiasi idee). Diferenta destul de mare la pret (53 USD taxi si 12/persoana shuttle), deci hotaram sa luam shuttle (green line).

Cumparam bilete si ne indreptam bucurosi spre iesire. Iesirea din cele 15 grade din aeroport - deci cu pulover pe noi ... mai ales ca si in Frankfurt fusese la fel de rece.

Vedem iesirea ....

Inaintam .....

Trecem pragul ... -> ne loveste cu leuca caldura sufocanta si transpiratia instantanee ... debarcam hainele prin valiza si nu apucam sa privim prea mult nici taraba cu Corona rece, nici luminile (era deja noapte), nici palmierii ... ca ne trezim cu un pustulica mic si negru (caracteristic zonei -aka bastinasu') care ne ia biletul de shuttle din mana, il citeste, ia valiza si o ia la goana intr-o directie ... necunoscuta noua, care inca nu identificasem shuttle-ul faimos (noi cumparasem green line iar afara erau numai grey line-uri si taxi-uri). Primele cuvinte auzite pe acel taram au fost Welcome to paradise! ... inca imi rasuna in ureche ... desi dupa prima experienta nu as fi zis, pana la urma s-au dovedit a exprima prea putin din ceea ce reprezinta cu adevarat Cancun-ul.

Revenim. O luam si noi voiniceste dupa el incercand sa aflam ce vrea. Nu'i problema. S-a oprit dupa 20m a pus valiza jos, ne-a dat biletul si ne-a spus ca acolo va veni shuttle green line. I-am multumit si am inceput sa vorbim asteptand faimosul transport. Observam ca pustulica era inca acolo uitandu-se la noi. Ne-am prins! Bacsis. .... bun, ii dam si dispare instant, repetand procesul cu alti turisti.

Noi ramanem asteptand shuttle-ul. Si asteptam ..... si asteptam .... intre timp mai multi soferi de taxi ne intreaba daca nu cumva vrem sa luam un taxi. Nu luam! Ca doar am cumparat bilet la shuttle.... Si asteptam. Stabilim ca asteptam 20 minute si apoi ne intoarcem in aeroport sa intrebam. Nu apucam sa facem asta ca vine la noi un bastinas care ne spune ca green line nu va mai trimite shuttle intrucat nu mai sunt turisti, deci trebuie sa luam taxi -mentionez ca erau destul de agresivi verbal - suparati ca noi nu si nu taxi, trebuie sa vina shuttle. In cele din urma traversez strada intrucat bastinasii de acolo pareau mai amabili. Gresit! Ei erau grey line. Imi spun ca trebuie sa vorbesc cu cei de vis-a-vis ca e sunt reprezentantii green line si ca daca ei spun ca nu mai vine .... nu mai vine. Cu acestea in minte traversez ... intre timp proaspatul meu sot fusese acostat si inconjurat de reprezentantii green line ... sa luam dom'le taxi o data ... Ma duc ... si stiind ca tot cu ei tre' sa vorbesc, negociez si ajungem la o solutie: ne dau taxi fara sa mai platim in plus ... doar sa ii dam si soferului ceva ... de acum faimosul TIPS.

Ne urcam in taxi si pornim in goana spre hotel. Da, goana. Pentru ca pe acolo toti soferii se antreneaza cu Schumacher ...

Ajungem la hotel, dam tipsul, toate bune si frumoase. Ne cazam, luam in primirea camera cat apartamentul de acasa, cu doua paturi in care incapeau lejer cate 2 persoane, cu 15 grade, ca la ei numai asa sta aerul contiditonat, si cu dotarile de rigoare: de la frigider, toaster, fitru pana la vase. Curatenie, frumos.

Dam aerul conditionat pe 25 grade ... ca sa nu ne congelam, aruncam hainele mult prea groase pt umiditatea de afara (am scris ieri despre partea de clima) si pornim spre oras.

Aici a inceput aventura in Cancun (si pana aici a fost ceva aventura, dar nu ca ce va urma).....

Impresii de calatorie ... far, far, far away land ...

toate's vechi si noua's toate ....

o sa va vorbesc azi despre un loc al antitezelor, al extremelor, unde masini luxoase stau in garaje alcatuite din bete si cu acoperis din frunze de palmier, unde in spatele unei case de beton vei vedea intotdeauna o coliba din bete (pe bune, bete sunt!), cu hamace si vesnicul acoperis din frunze de palmier (e la fel de adevarat ca un astfel de acoperis, bine facut, poate rezista cu succes si 45 de ani), coliba care le asigura confort prin ventilatia mult mai buna fata de betonul incins ...

si e incins, ca pe acolo clantanitul din dinti datorat frigului se aude pe la 14-15 grade care este la ei temperatura cea mai joasa.

si in afara de caldura, mai au ceva: UMIDITATE! La o umiditate de peste 90% orice incapere fara aer conditionat (sau un sistem de ventilatie) se poate numi cu usurinta sauna.

Tot aici hotelurile, mall-urile, magazinele, toate pline de lux se afla la minute departare de saracia lucie a celor care au ghinionul de a nu lucra in turism. Da, salariile bune vin din turism. Fara industrie, fara agricultura (cu stratul de pamant de 10 cm nu pot cultiva decat chilli, porumb, fasole si dovleac .... si asta numai o data la 10 ani pe aceiasi parcela de teren), oamenii castiga din turism. Tre' sa mentionez ca, fiind vorba de turism, veniturile lor vin mai ales din "tips", sau bacsis... si nu exista loc in care sa nu ti se aminteasca/sublinieze ca "tips are not included" ... nici macar la toaleta, unde exista un borcanel pe care scrie tips. Sa nu credeti ca asteapta bacsis de pomana. NU! Langa borcanelul de care vorbeam este intotdeauna un omulet gata sa te ajute cu orice ai nevoie: de la functionarea chiuvetei pana la a-ti aduce servetel sa te stergi pe maini. Sunt niste oameni care stiu ca banii nu pica din cer si ca trebuie sa munceasca pentru ei. Si muncesc. [Prima lectie pentru turismul nostru! Palaria jos ... Sper sa imi ingaduiti cateva comparatii ... sunt inerente, intrucat dupa fantastica incursiune in aceasta atat de diferita lume, a urmat intoarcerea la "origini" si utilizarea turismului local (desi nu numai la capitolul turism avem de invatat ...)]

Desi practic ti se cer tips'uri (a nu se intelege ca esti obligat sa dai), oamenii nu isi opresc restul, nici macar cand le spui, din teama de a nu crea confuzii. Restul se aduce la centima, iar daca doresti sa dai bacsis e bine venit. Daca nu dai, oricum vei primi acelasi tratament fantastic si, de fiecare data cand vei reveni in acelasi loc, vor veni cu zambetul pe buze sa iti stranga mana si sa te intrebe cum te mai simti, daca totul e ok.

E adevarat ca noi, oamenii, actionam/reactionam mult mai motivati atunci cand sunt constransi (orice fel de constrangere) ... poate asa au patit si ei ... asta ar insemna ca mai avem si noi, romanii, o sansa ...

Cert e ca pe ei ii intereseaza mai mult decat clipa de azi, mai mult decat sa iti ia banii acum. Ei vor sa iti ia toti banii si pe viitor! :-) Suna materialist, dar in realitate ascunde un intreg sistem care isi propune imbunatatirea permanenta a serviciilor oferite, un sistem flexibil, deschis, functional.

Sa vedem elementele sistemului: chestionare de feedback (DA! la ei chiar functioneaza, ei chiar le citesc, chiar tin cont de ele - la noi nici macar aceia care predica, nu aplica - "fa ce zice popa, nu ce face popa", ca doar avem pentru orice cate o zicala in spatele careia sa ne ascundem...), dupa fiecare lucru cumparat excursie, mancare, hotel, primesti cu nota de plata si o hartiuta cat 1/2 de A4 cu intrebari legate de personal, calitatea serviciilor, curatenie, atitudini. Si mai mult decat atat. Incredibil dar esti incurajat, chiar rugat la propriu sa iti dai cu parerea nu numai in chestionar, ci agentului care a recomandat excursia/restaurantul/hotelul etc. Si, da, isi permit sa faca asta pt ca ofera servicii impecabile si nu ai avea decat lucruri pozitive de spus, iar pt oamenii care traiesc numai din turism, feedbackul clientilor este cea mai buna reclama. [Lectia doi!]

Am vorbit destul de mult de partea financiara ... e timpul sa trecem la faptul ca programul e program. Adica, au o organizare si o punctualitate fantastica - daca la 7.00 trebuie sa pleci in excursie, cu singuranta ca la 7.00 la meeting point va aparea un omulet mic si negru, imbracat lejer si in general cu palariuta, care tine in mana un clipboard de pe care citeste numele persoanelor care trebuie sa plece. [Lectia trei!]

Un alt aspect deficitar la noi, excedentar (un fel de a spune) la ei, este CURATENIA. Ca sa ma exprim pe scurt: zicala "traiesti ca'n jungla" pentru mine a capatat o noua valenta. De ce? Pentru ca la ei, in jungla gasesti toalete mai curate decat la noi in aeroportul Otopeni. Mi-e atat de jena sa spun asta incat alte comentarii nu mai au rost. [Lectia 4!]

Toate cele de mai sus sunt completate de serviabilitate, gratuitati, reduceri (faimoasa fidelizare a clientului), prietenie, caldura, deschidere, acceptanta, rabdare... si as putea continua sirul atributelor. [Lectia n!]

Nu ma intelegeti gresit: nu ii consider perfecti, asa cum nu consider ca noi, romanii, suntem neaparat mai prejos. Ceea ce stiu e ca am avea multe de invatat de la ei!

UNDE e taramul aceste? "peste mari si tari" nicaieri altundeva decat in indepartatul (de noi) Mexic, in Cancun, unde am avut ocazia sa petrec 10 zile superbe. As they say: your home, away from home, a land where nobody knows you ...

[... va urma ...]